24 martie 2023, Biblioteca Centrală a BM„B.P.Hasdeu”
La 24 martie curent în cadrul Clubului Istoricilor la Biblioteca Centrală „Hasdeu” din Chișinău a avut loc cu adevărat un eveniment de zile mari. Subiectul ședinței s-a numit„Valeriu Dulghieru- inginer, savant și patriot” În publicul adunat la acest eveniment se putea observa istorici (Andrei Grosu, Sergiu Munteanu), un număr considerabil de profesori și bibliotecari de la Universitatea Tehnică, inclusiv domnul Tronciu, prorector de la instituția menționată, dr.Vasile Șoimaru, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, maestrul naiului Vasile Iovu și alții.
Moderatorul Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist, în postură de Președintele Clubului Istoricilor a făcut o trecere în revistă ale câtorva pagini din viața savantului, inventatorului și profesorului universitar, Valeriu Dulghieru.În cele din urmă, moderatorul i-a transmis microfonul domnului Dulghieru, care a comentat pe scurt numeroasele lucrări și monografii semnate de domnia sa.
În cadrul clubului, la subiectul respectiv au mai participat și luat cuvânt deputatul Vasile Șoimaru, domnul Tronciu, prorector la Universitatea Tehnică, profesorul Ion Iovcev și alții.
Pe o notă pozitivă și optimistă, ședința s-a încheiat cu câteva melodii interpretate de maestrul Vasile Iovu la nai.
NOTĂ: Președintele Clubului Istoricilor aduce mulțumiri și recunoștință colegelor mele de la Biblioteca Centrală doamnelor Nadejda Mășcăuțanu, Maria Bivol și Elena Șendrea pentru contribuția substanțială la organizarea acestui eveniment.
Alexandru MORARU, șef serviciu la Biblioteca Centrală
Dragi prieteni! La 30 martie 2023 în incinta Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu” va avea loc ședința Clubului Istoricilor la care va fi lansată o carte istorică: Pavel Crușevan- scriitor și publicist. De facto este vorba despre o carte, care era pe cale de dispariție, apărută la Moscova în anul 1903 și se numește„Basarabia”.
La 30 martie 2023 la ora 14.00 în incinta Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu” în cadrul Clubului Istoricilor va avea loc lansarea unei cărți, care a fost pe cale de dispariție și anume Pavel Crușevan„Basarabia”, apărută la Moscova în anul 1903. Este o reconstituire a volumului în cauză prin truda a doi editori: Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist și Alexandru Ganenco, col.(r) și publicist. Cartea a fost editată în limba originalului, adică rusă.
La eveniment vor participa editorii acestui volum și invitatul special, domnul Valentin Constantinov, profesor universitar, dr.hab în istorie.
Coperta cărții a fost concepută și realizată de doamna Elena Cărăuș-Sinița, istoric și publicist.
Volumul după cum am mai menționat este în limba rusă, format A4 și tirajul 100 exemplare.
„O naţiune nu înfruntă eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin ţăranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gândeşte, se descoperă şi se creează între hotarele ei” (Mircea Eliade, „De ce sunt intelectualii laşi„, Criterion, 1 noiembrie 1934).
Un popor, o naţiune, o comunitate, indiferent cum s-ar numi acestea, nu rezistă şi nu poate exista în cuprinsul simplu al istoriei oricărei civilizaţii fără educaţia prin care devine parte a umanităţii. Mă pregătisem să dau o replică abstractă, cu trimiteri comparative la marile valori ale unui trecut confortabil, sprijinindu-mă pe argumentul lui Horaţiu: „Naturam expelles, tamen usque recurret”(Vei alunga naturalul, dar mereu va reveni) administrându-mi o speranţă fardată, dar nemeritată.
Ofensiva destrăbălătoare din educaţie şi-a găsit loc şi în cultură, unde curentele aşa-zis moderniste, mai degrabă mondeniste, îşi refuză ostentativ orice orientare şi consolidare moral-educativă. Din aproape toate creaţiile postdecembriste au fost gonite sublimul, idealul, etosul, reveria, pateticul, şi chiar problematicul cauzal, pierzând în faţa gratuităţii de tip divertisment uşuratic şi a ironiei băşcălioase.
Miniştrii culturii de-a lungul acestei eterne perioade nu au fost capabili de o reală construcţie a unei filosofii a actului de cultură majoră, de asanarea reziduurilor ideologice, de stopare a pseudovalorii tupeiste care se afişează cu obrăznicie în capul listelor de premii a Uniunilor de toate felurile. Nici nu au încercat măcar, prin politici liniare coerente să protejeze bazalul, autenticul, în faţa infiltrărilor decadente şi atotmistuitoare de puritate. Culturalul s-a bezmeticit, iar produsul său a fost preponderent un fetus imatur, cu malformaţii morale ireparabile. Culturalul societăţii noastre s-a încuscrit cu maneaua de pe aiurea şi a schimbat lista de protocol a unor guvernanţi contagiaţi de colierele de aur atârnate la gâtul însoţitoarelor de companie, de mondiali consacraţi, cu cefe groase.
Substanţe culturale autentice nu au mai apărut. Câteva zvârcoliri cu scâncete, câteva nervozităţi răcnite ale câte unui pamfletar sau eseist mai talentat nu pot redefini sterpitudinea, deşertul spiritual şi decondescendenţa generală. Corciţii culturnici au năpădit cu lăturile lor zoioase peste esenţele noastre, batjocorindu-ne simbolurile universale.
Eminescu a ajuns „cadavrul din debaraua naţională”, la care, chipurile!, facem mereu recurs pentru a ne legitima bruma de prezenţă pe un continent al altora.
O nevolnică hoardă de logoreici îşi masturbează limba viperală, schimonosind orice urmă de frumos, orice şansă de abstract şi sublim. Această logoree zoioasă nu trebuie doar pusă la index, după spusele unor literaţi oneşti, ci trebuie vidanjată la canalul propriilor lor dejecţii. Pentru un anume nemernic, care, pe deasupra, a luat şi premiul Uniunii Scriitorilor, România este poligonul imaginar al fanteziilor sale pornografice, iar expresiile lui de rahat uscat nu pot fi trimise decât direct în sorbul vidanjelor de closet stătut. Este de-a dreptul dramatic să constaţi cum, în numele libertăţii de creaţie, se produc cele mai abjecte atacuri asupra esenţei culturii noastre identitare. Pentru ei, Mioriţa nu este neapărat o baladă a românilor, ea călătorind mai peste tot, prin Balcani şi proiectează spiritul mortuar predestinat, fatalismul perdant. Balada, zice-se, este o cacealma, şi nu mai trebuie să facem apel la un asemenea gen protoartistic!
Esenţele noastre nu trebuie să mai ţină de natura primordială, iar cultura pastorală, tradiţională, este predilect tratată ca un handicap ce ne balastează accesul în planul culturii europene. Alogeni fiind, aceşti cretini patentaţi nu au de unde şti că transfigurarea în semnificaţie orfică a existenţei, ba mai mult, a actului martiric!, a luat forma spirituală a evenimentului narat.
Prin asumarea ideatică a morţii, românul ancestral nu s-a îngrozit şi nici nu a devenit defect sau curtezan al laşităţii, ci a translatat moartea spre sublim.
Asasinii culturali, deloc mioritici, au venit cu sortimente contrafăcute de culturi hibride pe care le basculează în ograda noastră în ambalajele multiculturalismului. Îmi susţin convingerea că multiculturalismul este moartea culturilor autentice! Acest concept, lansat cu ingeniozitate de producătorii unei metaordini mondiale, are ca finalitate distrugerea autenticului, delocalizarea originilor, a rădăcinilor spirituale şi tabularasarea mentalului colectiv. Actul de cultură, de creaţie artistică, de ştiinţă, filosofia însăşi produc coagulantul recognoscibil al identităţii de sine, sunt amprenta imaterială a unui patrimoniu irepetabil care produce nu atât diferenţa specifică, pe cât zidesc genul proxim al profilului deveniri oricărei naţiuni.
Aici lovesc năpârcile care au ocupat spaţiul nemijlocit, cât şi pe cel adiacent al culturii românilor. Au reuşit într-un timp nepermis de scurt să producă un mutant greu de identificat în noi înşine. S-a umblat la cromozomul durabilului şi al creaţiei perene pe care l-a supus perversiunilor simple ale consumismului de plăceri uşoare, ale ispitei către digerabil vizual şi apetent la vulgar. Incultul are farmecul său. El se manifestă conform programării sale genetice şi este predictibil. Incultul are un statut recunoscut şi stabil în spaţiul cultural de referinţă. Este un fel de bufon al regelui.
Elita nu se simte ameninţată în vreun fel, pentru că incultul nu încearcă să o uzurpe, ci doar să o şicaneze, doar comparându-se hazliu cu ea, poate ostentativ, dar nicidecum identificându-se cu ea.
Mai simplu, incultul are măsura lungului de nas! Subculturatul este pretenţiosul absurd, este dobitocul ideal a cărui semidoctă devine ţâfnă academică! El se revendică pe sine marilor valori incontestabile şi îşi administrează merite pe care nu le-a avut vreodată. Le mimează schimonosit.
Subculturatul nu se recunoaşte decât în opozabilitate şi negativism, iar dacă i se administrează argumentele care îi deconspiră primitivismul, imediat învinuieşte, acuză, culpabilizează ţipat tot ceea ce îl denunţă, dându-se un mare nedreptăţit, un olimpian neînţeles de „fosilizaţii” zilei. Subcultaratul de la noi este maestru al improvizaţiei de moment, este cel care ajustează fără decenţă spectacolul în detrimentul veridicului, doar pentru că „aşa dă bine la şefuʼ”.
Lipsa de cultură se poate corecta prin acumulare, printr-o reorientare organizată a mobilării personalităţii, prin extragerea din mediul steril sau chiar fertilizarea răbdătoare a acelui steril. Subculturatul este saturat de sine, îşi este suficient sieşi şi nu acceptă alteritatea. Este esenţialmente surprins în dictonul lui Boileau „un prost găseşte întotdeauna unul mai prost ca el, să-l admire!”. De aceea, poate, sălile noastre de teatru, de concerte şi operă, ba chiar şi Ateneul, sunt privite mai mult pe dinafară. Odată intrat, subculturatul se aşază lângă un notoriu respectabil şi de îndată începe să exhale un aer de cocotă, de un ridicol grosier. Teatralizarea dramaticului se mută de pe scenă pe fizionomia lui sordidă şi enervantă, mereu în căutare de prim plan şi atenţie publică. Ce rezonanţă artistică(!), ce trăire a mesajului(!) Nu…, doar să fie văzut…, să dea bine… la spotul de ştiri, că de, este acolo(!), la marele eveniment cultural.
Am secătuit izvorul farmecului incandescent al originalităţii. Am sleit de puteri măduva osului genealogic al sacrului, al reflexivului existenţial şi al marii interogaţii dătătoare de sens căutării şi iluminaţiei divine. Gorunul lui Blaga nu mai este ascultat cu tâmpla minţii şi nimeni nu mai aude cum în fiecare clipă el dospeşte scândurile sicrielor noastre. Un uriaş sarcofag al sufletului comun abuzat de subculturnicul epocii de pojghiţă! Şi totuşi, în această derivă explicabilă, dar nicidecum acceptabilă există filonul energetic omniprezent şi cvasiperceptibil. Recuperarea creatoare a culturii moştenite este posibilă, după cum posibilă este şi despuţirea caselor sufletelor noastre. Chemarea nu este una a trecutului, ci doar a timpului care vine.
Rămâne doar să ecologizăm, fără excepţii, propriile conştiinţe.
Interviu realizat la 1 martie 2023 la Biblioteca Centrală „Hasdeu” din Chișinău de către istoricul și arhivistul Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală
Subiectul pe care-l voi comenta în cele ce urmează este războiul din Ucraina și pericolele escaladării. Am scris pe larg despre două fațete ale războiului din Ucraina pe care nu le veți găsi în mass-media tradițională din Statele Unite sau Marea Britanie. Prima este că Rusia câștigă de fapt războiul. Posturile americane precum „The New York Times” (un canal pentru Departamentul de Stat) și „The Washington Post” (un canal pentru C.I.A.) raportează la nesfârșit despre modul în care planurile rusești au eșuat, despre cât de incompetenți sunt cu privire la modul în care Forțele Armate ale Ucrainei (A.F.U.) i-au împins pe ruși în Donbass și cum armele N.A.T.O., cum ar fi tancurile americane Abrams, tancurile U.K. Challenger și tancurile germane Leopard, vor schimba în curând valul împotriva Rusiei. Toate astea sunt o prostie. Nimic din toate acestea nu este adevărat.
Analiza realității –The Horrifying Endgame in Ukraine
În primul rând, avansurile ucrainene care au avut loc la sfârșitul verii au fost împotriva pozițiilor ușor apărate pe care rușii le-au părăsit rapid. Ei erau dispuși să renunțe la pământ pentru pentru a-și conserva forțele și pentru a nu pierde oameni și materiale valoroase. Rușii s-au retras în poziții mai bine apărate și de atunci au afectat puternic forțele de atac ucrainene. Ucraina a irosit cantități incredibil de mari de oameni și echipamente în aceste atacuri zadarnice și neîntemeiate. În total, rapoarte credibile indică faptul că victimele A.F.U. se apropie de 500.000 și cresc într-un ritm nesustenabil. Pe de altă parte, rapoartele despre 100.000 de ruși morți sunt aproape sigur exagerări sălbatice făcute de Ucraina. „B.B.C.” a încercat să verifice aceste numere și a putut găsi doar aproximativ 20.000 de morți ruși confirmați pe baza unor căutări ample pe anunțuri de înmormântare, înregistrări publice etc.
Vor fi onorate promisiunile?
Dar tancurile pe care se presupune că le trimite N.A.T.O.? Ei bine, tancurile nu au fost încă livrate și majoritatea nu vor fi livrate timp de luni de zile sau poate mai mult. Propriile noastre tancuri M1 Abrams ar putea să nu ajungă nici măcar peste un an. De fapt, trebuie să construim aceste tancuri la comandă, astfel încât să nu aibă armura specială și alte sisteme avansate pe care le au propriile noastre M1. Pentagonul nu vrea ca ei să cadă în mâinile Rusiei dacă sunt distruși sau capturați. În plus, oricum trimitem doar 31 de tancuri. Când tancurile N.A.T.O. vor ajunge, probabil că vor fi distruse rapid de artileria rusă cu armele antitanc și rachetele de precizie. Sunt tancuri bune, dar departe de a fi invincibile. De zeci de ani, rușii au dezvoltat arme puternice special concepute pentru a distruge aceste modele de tancuri N.A.T.O. Rușii nu sunt deosebit de îngrijorați de ei. În afară de asta, tancurile se bazează pe o acoperire eficientă a aerului pentru protecție, de care Ucraina îi lipsește. Vor sta rațe pe câmpul de luptă. Nu are sens să trimiteți tancuri în Ucraina decât dacă trimiteți avioane de luptă pentru a le acoperi (mai multe despre asta mai jos).
Rusia are dreptul legal să atace țările N.A.T.O. care furnizează arme Ucrainei, pentru că, prin furnizarea de arme unei părți în conflict, acestea au renunțat la neutralitate și au devenit, țări combatanțe.
Rusia câștigă pe câmpul de luptă Între timp, forțele ruse au înconjurat aproape orașul Bakhmut, care este un important centru de transport și logistică, prin care trec câteva drumuri și linii feroviare cheie. Probabil că va cădea în mâna rușilor în câteva săptămâni. Pierderea lui Bakhmut va fi o lovitură majoră pentru Ucraina, în ciuda afirmațiilor din mass-media occidentală că nu este foarte importantă. Întreaga linie defensivă de 800 de mile a Ucrainei ar începe probabil să se prăbușească și nu au poziții puternic fortificate pe care să se îndrepte. Trupele ucrainene, deși au soldați curajoși și competenți, sunt epuizate și rămân fără provizii așa cum sunt. În plus, se pare că Rusia pregătește o ofensivă devastatoare cu cantități masive de oameni, tancuri, transportoare blindate de trupe, artilerie, elicoptere, drone și avioane cu aripi fixe.
Această armată rusă nu este aceeași armată care a invadat Ucraina în urmă cu un an. Este mult mai bine antrenată, condusă și echipată. S-a învățat din greșelile pe care făcute în timpul atacului inițiale din februarie 2022. Ucraina nu ar trebui să repete aceste greșeli. Înseamnă toate acestea că aplaud victoria Rusiei în Ucraina? Nu, doar observ faptele de pe teren și le corelez pentru a efectua o analiză obiectivă. Această analiză mă face să cred că Rusia va câștiga războiul militar. Asistența militară occidentală poate prelungi luptele, dar nu va afecta rezultatul final. Pur și simplu va întârzia inevitabilul și va face mult mai mulți oameni uciși inutil.
Riscul unui război nuclear
A doua fațetă a acestui război care nu este raportată în mass-media – sau cel puțin minimizat -, este riscul tot mai mare de război nuclear. Acest risc crește odată cu fiecare pas de ambele părți. S.U.A. este liderul în escaladarea nechibzuită prin furnizarea de artilerie cu rază lungă de acțiune, baterii antirachete Patriot, informații, supraveghere și acum tancuri. Rusia reacționează la fiecare pas. Există o serie de pași înainte ca cele două părți să ajungă la nivel nuclear, dar niciuna nu arată dorința de a face un pas înapoi. Apropo, Rusia are tot dreptul legal de a ataca acele țări N.A.T.O. care furnizează arme Ucrainei.Prin furnizarea de arme unei părți în conflict, aceștia au renunțat la neutralitatea lor și au devenit, de fapt, combatanți. Rusia nu a făcut asta pentru că nu vrea să aducă N.A.T.O. direct în luptă. Dar din punct de vedere legal, se poate.
Întregul scenariu este un marș lung și lent către războiul nuclear sau dezintegrarea completă a Ucrainei. Este cineva cu adevărat pregătit pentru asta? S.U.A. nu vor pune capăt livrărilor de arme pentru că lui Joe Biden îi este frică să nu piardă aparemțele, iar cei mai apropiați consilieri ai săi, precum Victoria Nuland, au o ură irațională față de Rusia și sunt adepți ai războiului. Acum, putem adăuga un nou pericol, rezultat din disperare. Acesta este faptul că S.U.A. ar putea fi cel mai mare perdant în acest război. Pe măsură ce Ucraina dispare sub un atac masiv rusesc, S.U.A. vor deveni din ce în ce mai disperate. Credibilitatea sa se clatină după ce a angajat atât de mulți bani, materiale și greutate morală pentru „apărarea” Ucrainei.
Administrația Biden a transformat în esență războiul din Ucraina într-o criză existențială pentru S.U.A. și N.A.T.O., o criză care nu ar fi trebuit să existe niciodată. Ucraina nu a constituit niciodată un interes vital al S.U.A., însă războiul este existențial pentru Rusia, fapt pentru care aceasta nu va renunța. Oare S.U.A. vor ridica mâinile și vor recunoaște victoria Rusiei? N.A.T.O. se poate dezintegra de fapt în fața unui astfel de eșec spectaculos. Deci, probabil ne vom dubla.
Poate că un Biden disperat va ordona trupelor să intre în vestul Ucrainei ca tampon împotriva unei preluări complete a țării de către Rusia. Vă puteți imagina cât de dezastruosasă situație ar fi? Situația care se poate transforma rapid într-un război direct între S.U.A. și Rusia, mai degrabă decât într-un război proxy cum este acum. Poporul american și investitorii în special nu sunt pregătiți pentru nimic din toate acestea. Ar trebui să fie pentru că devine din ce în ce mai probabil[1].
1. dr.hab. Valentin Constantinov (Chișinău) Comunicarea:Opera istorică a lui B.P.Hasdeu- o nouă reevaluare”
2. dr. Adriana Ungureanu, scriitoare (București); „B.P.Hasdeu- părintele spiritismului din România” (ZUM)
3. Vasile Malanețchi, hasdeolog, publicist (Chișinău)„Date greșite și interpretări fanteziste în biografia lui B.P.Hasdeu și a membrilor familiei sale”
4. dr. Ala Radu, profesoară la Liceul Teoretic„Iulia Hasdeu”„Studiul dinastiei Hasdeu în școală”.
În ziua de 24 februarie 2023, în incinta Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu” a avut loc Conferința Științifică dedicată celor 185 de ani de la nașterea enciclopedistului, părintele spiritual al bibliotecii noastre, B.P.Hasdeu.
La acest eveniment au participat mai mulți elevi de la Liceul Teoretic„Iulia Hasdeu” din Chișinău însoțiți de profesoara de limbă română doamna Rodica Staver și șefa catedrei de limbă română la Liceul Teoretic„Iulia Hasdeu” dr. Ala Radu, care a prezentat și o comunicare interesantă.
Deși bolnav și slăbit de maladie, însoțit de soție, distinsul maestru al cuvântului, hasdeologul și scriitorul Vasile Malanețchi a ținut o prelegere de zile mari despre marele înaintaș, scriitor, istoric, filozof și enciclopedist Bogdan Petriceicu Hasdeu, fapt pentru care-i mulțumim și pe acastă care, urândui multă sănătate și inspirație.
Profesorul universitar, dr.hab. Valentin Constantinov a prezentat în fața publicului o nouă reevaluare asupra operei lui B.P.Hasdeu, presurată cu noi și noi informații depistate din diferite surse mai puțin cunoscute.
Su respect și recunoștință îi mulțumim distinsei doamne dr. Adriana Undureanu de la București, care cu greu își revenise după o boală grea și cu toate acestea a acceptat și participat online la conferința noastră cu un subiect extrem de interesant„B.P.Hasdeu-părintele spiritismului din România”. Așteptăm cu nerăbdare textul întregii comunicări, pentru a fi publicat în paginile blogului„Colecții Speciale”.
În cele din urmă aducem mulțumiri colegelor mele doamnelor Nadejda Mășcăuțanu, directorul Bibliotecii Centrale, doamnei Maria Bivol, șef serviciu BC, care și-au adus o contribuție esențială în desfășurarea forului științific nominalizat.
Tot la acest capitol, aducem recunoștințe doamnei Elena Șendrea, custode la BC, pentru organizarea și amplasarea expoziției de carte dedicată a 185 de ani de la nașterea marelui cărturar.
Notă: comunicările științifice sonorizate la conferință vor fi publicate pe blogul http://www.vechisirare.wordpress.com în timpul cel mai apropiat.
Am depistat aceste documente în Arhiva Națională a Republicii Moldova, se atribuie la perioada anilor 60 ai secolului XX, când în URSS, (din care făcea parte și teritoriul Basarabiei, după ultima ocupație sovietică din 1944), începuse o campanie ateistă, antireligioasă și autoritățile statului cu ochii însângerați luptau împotriva credinței. O bună parte din preoți și fețe bisericești au fost arestați și împușcați încă în anii 1940-1941, 1944-1948, alții au fost deportați în Siberia și alte zone reci ale URSS.
Un număr mare de biserici au fost aruncate în aer, cele rămase, au fost închise sau transformate în tot felul de depozite pentru kolhozurile înjghebate de ocupanții sovietici. Clădirile bisericilor au început să fie reamenajate pentru grajduri, depozite de tot felul, inclusiv pentru păstrarea chimicalelor pentru gospodăria agricolă, săli sportive, cluburi, spitale. În prezentul material vă prezint un caz mai rar întâlnit , când spațiul bisericii a fost reamenajat în bibliotecă. S-ar părea că este un lucru nobil, orice bibliotecă deschisă este un eveniment frumos și important, fiindcă anume biblioteca, cartea aduce lumină și cunoștințe în fiecare familie. Mai mult decât atât, în trecut fiecare biserică avea biblioteca sa, cu mai multe sau mai puține volume de carte. Biserica a fost acea luminiță, care a început lichidarea analfabetismului din sate și orașe. Dar nu și în aceste cazuri, când din biserică au fost scoase toate obiectele de cult, inclusiv cărțile bisericești, registre duse și arse la marginea satului.
Nu cred că stimatul cititor are nevoie de alte comentarii, deoarece punem la dispoziție copia celor două documente de arhivă în limba originalului, dar și traducerea acestora în română. Și nu uitați, că cel mai tare argument este documentul!
Urmează traducerea documentelor în română:
HOTĂRÂREA nr.223
al Comitetului Executiv Raional Bulboaca al Sovietului de deputați ai poporului
din 3 august 1961 s. Aneni
„Despre transmiterea clădirii fostei biserici din s.Corjova pentru bibliotecă”
Analizând demersul Executivului sătesc Mălăiești din 31 iulie 1961 despre permisiunea de a reamenaja biserica din s.Corjova scoasă de la evidență pentru club, Executivul Raional al Sovietului de deputați a hotărât:
Ținând cont de doleanțele cetățenilor, se permite reamenajarea fostei clădiri a bisericii din s. Corjova în bibliotecă (biserica a fost scoasă de la evidență în anul 1945);
Executivul satului Corjova să transmită averea bisericii:
Toate obiectele din platină, aur, argint, obiecte prețioase de cult, pietre scumpe, covoare, lustre și mobilă- Secției Raionale de Finanțe (Raifinotdel-rus.);
Toate obiectele de valoare istorică, artistică și muzeografică să fie transmise la muzeu;
Celelalte obiecte de cult să fie transmise bisericilor active;
De solicitat Consiliului de Miniștri a RSS Moldovenească de a aproba prezenta decizie.
Președintele Executivului Raional Bulboaca G.Tatarciuc
Secretarul Executivului Raional S. Bilâc
Document
Șefului Direcției de Stat al Consiliului de Miniștri a RSS Moldovenești
tov. Diacenco L.S.
La №№ 0612 din 10/08- 1005 din 15.09.1961
Sovietul Raional de deputați Bulboaca la 3 august 1961 a luat hotărârea despre reamenajarea clădirii bisericii închise din satul Corjeva în bibliotecă, după ce clădirea deja a fost reamenajată.
O hotărâre similară ei au aprobat la 29 august despre reamenajarea clădirii bisericii închise din satul Gangur în spital, iar în satul Botnărești, din biserică în club, la fel, după ce respectivele clădire au fost deja reamenajate.
În afară de aceasta, la indicația Executivului Raional la 22 august, curent în satul Cobusca Nouă clădirea fostei biserici a fost reamenajată în grădiniță de copii, iar tot inventarul și averea bisericii (inclusiv cărți și registre bisricești-n.n) demonstrativ a fost scoasă în afara satului și arse.
În acel moment, când au fost comise aceste grave încălcări, în ograda bisericii s-au adunat mulți oameni, enoriași ai acestul lăcaș și au încercat să opună rezistență autorităților. Pe cei care au scos clopotele și averea bisericii, oamenii au început să-i împroaște cu pietre, activitate la care au participat și copii de vârstă școlară.
Pentru a restabili ordinea, sovietul sătesc a chemat din centrul raional ajutoare în persoana milițianului de sector Vlasiuc, pe locțiitorul șefului miliției raionale, locotenent superior Croitor și doi împuterniciți operativi, plus drujinari.
Aceste grave încălcări au creat o stare de nemulțămire și ură în rândurile credincioșilor, a crescut numărul de plângeri adresate sovietului, împuternicitului pemtru culte, iar o plângere a fost adresată chiar pe numele lui N.S. Hrușciov.
În aceste scrisori- plângeri conțin tot felul de aberații și insinuări cu caracter provocator din partea credincioșilor și alte elemente dușmănoase.
În felul acesta Executivul Raional Bulboaca prin acțiunile sale au încălcat grav înstrucția de implimentare a legislației privind cultele religioase, fapt pentru care trebuie să fie trași la răspundere.
Toate cele relatate mai sus sunt veridice, deoarece eu personal am fost la fața locului și am controlat.
Anexe: Hotărârea Executivului Raional Bulboaca din 3.08.nr.223 din 29.08.nr.240 și nr.201 din 29.08 în total 3 file.
Împuternicitul Sovietului pentru problemele bisericii ortodoxe
Ruse de pe lângă Consiliul de Miniștri a URSS pentru RSS
vechisirare
COLECŢII SPECIALE 