Clubul Istoricilor: 12 mai, 2022 Invitat prof. Efim Șalin

BIBLIOTECA CENTRALĂ„HASDEU”, ora 14.00

Efim Șalin deja este prietenul Bibliotecii Centrale„Hasdeu” care 3 ani în urmă a lansat în cadrul Clubului Istoricilor prima sa carte. După aceasta au mai urmat 2 volume de carte apărute în 2020, dar din cauza pandemiei au rămas nelansate pentru publicul nostru. Ambele cărți au fost scoase la editura „Stef” din Iași.

La ședința Clubului Istoricilor din luna mai, care va avea loc în data de 12 la ora 14.00 autorul își va prezenta noile sale cărți. În afară de autor, vor mai fi prezenți, scriitorii Tudor Țopa, Liviu Belâi, publicistul și editorul Alexandru Ganenco. Ne va onora cu prezența și Președintele de Onoare a Clubului Istoricilor, dr.hab. Anatol Petrencu, profesor universitar, președintele Asociației istoricilor„Alexandru Moșanu” din Chișinău.

Organizator și moderator, Alexandru Moraru, președintele Clubului Istoricilor

Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu

Povestea unei cărți rare

 din Colecția de cărți rare și vechi a Bibliotecii Centrale

“POVEȘTI” de ION CREANGĂ este o ediție omagială a Municipiului București, îngrijită de Liviu Rebreanu, apărută acum 82 de ani, la Editura Municipiului București, în anul 1940.

Versoul foii de titlu conține inscripția “Toate drepturile sunt rezervate ».

Acest volum a fost adăpostit de un cărturar din România, iar apoi dăruită doamnei Mariana Harjevschi, director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, care a donat-o filialei Bibliotecii Centrale, în anul 2019 și face parte din colecția Carte veche și rară.

Din aprilie 2022, cartea poate fi citită în mod electronic, accesând Biblioteca Digitală pe hașdeu.md.

    

Cartea este deosebită prin multiplele ilustrații color de Theodor Kiriakoff.

Două ilustrații pentru povestea Stan Pățitul, Fata babei și fata moșneagului.

Acest volum cuprinde 16 povești ale autorului dintre cele mai cunoscute, pline de hazul specific țărănesc, acumulate în povestirile a nenumărați oameni din popor, apoi desăvârșite într-un stil simplu, naiv, curgător și cel mai colorat din toată literatura română, accesibil oricărui cititor.

Creangă este mereu viu și cerut de cititori. Timpul a dovedit acest lucru. Din păcate, abea după moarte editorii au început a-i valorifica opera.

Ediția de față a apărut cu ocazia împlinirii a unei jumătăți de veac de la dispariția scriitorului, în 1940.

“E nou ca și când ar fi de azi. Și clasic în înțelesul cel mai nobil, al perfecției artistice »

 Liviu Rebreanu

Recomandăm copiilor, fiind în vacanță, să acceseze hasdeu.md, Biblioteca Digitală, completând căsuța cautare cu barcoda cărții sc21106652, în colțul stâng faceți clic pe Tab here for eBook.

Ediția necesită a fi restaurată, iar apoi conservată, pentru alte generații. Cotorul fiind din carton, în timp a fost deteriorat și de aceea nu mai ține intactă cartea. Coperta viu ilustrată este încadrată într-un chenar auriu al copertei. Foile sunt îngălbenite de vreme. În acest context cartea a fost digitalizată, fiind accesibilă tuturor cititorilor.

Prima pagină are imprimată stema Municipiului București. Tabla de materii cuprinde: Introducerea și cele 16 povești în ordinea cronologică a scrierii lor.

N. Smirnov, șef sector Carte veche și rară, Biblioteca Centrală

Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu

Biblioteca Centrală la Salonul Cultural 2022 de la București

Recent colegul nostru Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a BM„B.P.Hasdeu” a participat cu cartea editată de domnia sa în colaborare cu col(r) Alexandru Ganenco „Armata Română sub lupa Imperiului Rus, 1912” la Salonul Cultural 2022 la București, eveniment organizat de Palatul Brătianu, Fundația Culturală„Ion I. Brătianu” și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Alături de alte volume, care au fost menționate la salonul respectiv, a fost pusă în atenția vizitatorilor și cartea- reconstituire, volum apărut la Sankt Peterburg în anul 1912 cu mențiunea„SECRET” tradusă în română și îngrijită de cei doi editori ai acestei lucrări.

Este cazul să amintim utilizatorilor noștri, că volumul care a participat la Salonul Cultural de la București, mai întâi a fost lansat în cadrul Clubului Istoricilor la Biblioteca Centrală a BM„B.P.Hasdeu”și înalt apreciat de istorici consacrați și de publicul larg.

Celor 2 editori, ambii membri ai UZPR, filiala Chișinău li s-a înmânat câte o Diplomă de participare și aduse felicitări pentru munca depusă.

Publicat în ARTICOLE | 1 comentariu

Martie 2022: La Clubul Istoricilor 2 cavaleri ai Ordinului„Ștefan cel Mare și Sfânt”

În ziua de 29 martie 2022 la ora 14.00 în Sala cu Coloane a Bibliotecii Centrale, a avut loc ședința ordinară a Clubului Istoricilor. Subiectul „Pentru integritatea și Independența Republicii Moldova”. În fața publicului au vorbit doi Cavaleri ai Ordinului„Ștefan cel Mare și Sfânt” col(r) Valeriu Bujor, col(r) și voluntarul Anatol Croitoru. La eveniment a fost prezent și luat cuvânt colonelul(r) de securitate Alexandru Ganenco. În componența publicului s-a observat un număr impunător de elevi din clasele superioare (cl.12A) de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu” din Chișinău.Organizator și moderator: Alexandru Moraru, președintele Clubului Istoricilor. Vă invităm să vedeți câteva imagini de la eveniment:

La ședința Clubului Istoricilor a participat activ și luat cuvânt scriitorul și publicistul Tudor Țopa, deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova.
Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu

CONFERINȚĂ: Actualitatea operei savantului enciclopedist B.P.Hasdeu (28 februarie 2022)

La 28 februarie 2022 în incinta Bibliotecii Centrale a BM „B.P. Hasdeu” va avea loc Conferința științifică „Actualitatea operei savantului enciclopedist B.P. Hasdeu” .

În program:

1. Mesajul de salut din partea directorului general al Bibliotecii Municipale„B.P. Hasdeu” dr. Mariana Harjevschi;

2. Comunicarea „Considerații critice cu privire la contribuțiile istoriografice ale lui B.P. Hasdeu” prezentată de dr. hab. Valentin Constantinov;

3. Comunicarea „Permanența moștenirii literare și științifice a lui B.P. Hasdeu” prezentată de cercetătorul științific Vasile Malanețchi;

4. Comunicarea „B.P. Hasdeu – personalitate marcantă în istoria românilor” prezentată de scriitoarea, publicista Veronica Pârlea-Conovali.

Organizator și moderator: Alexandru Moraru, șef serviciu Biblioteca Centrală

Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu

Povestea unei cărți rare: din Colecția „Moștenire” a Bibliotecii Centrale: Hronica românilor şi a mai multor neamuri… de Gheorghe Şincai

La 28 februarie 2022, se împlinesc 267 de ani de la naşterea lui Gheorghe Şincai, istoric, filolog, traducător și scriitor român, remarcabil reprezentant al Școlii Ardelene, minte strălucită, erudit, savant de talie europeană, poliglot, cu studii teologice, filosofice şi de drept canonic la Roma şi Viena.

Reținem, pentru unii dintre noi care suntem bibliotecari, că în perioada studiilor la Colegiul de propaganda Fide, datorită încrederii acordată de cardinalul Ștefan Borgia, Șincai devine bibliotecarul colegiului, loc în care pasiunea sa pentru cercetarea izvoarelor în legătură cu istoria și viața românilor și-a găsit rostul. La bibliotecă s-a format ca istoric de neîntrecut, însușindu-și o metodă de lucru cu o exactitate deosebită, științifică pentru acele vremuri îndepărtate prin cercetarea directă a documentului original și a manuscrisului. Adevarul este că nimeni până atunci nu a studiat cu atâta pasiune nestăpânită izvoarele europene ale istoriei noastre și bazat pe ele, să refacă pentru istoriografia românească timpul pierdut datorită unei dezvoltări îngreunată de condițiile social-istorice de atunci.

Este o oportunitate de a aduce în atenția cititorului istoria unei ediții rare, care a apărut în seria Tipărituri vechi, în anul 1844, la Buda, sub denumirea Hronica românilor şi a mai multor neamuri…, autor Gheorghe Şincai.

Au trecut 177 de ani de la apariția acestei ediții – volumul I. Ca prin minune s-a păstrat acest volum, donat Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” în 2018. Volumul nu este cusut, nu are cotor, tipărit pe hârtie galbenă și din aceste considerente este într-o stare mai critică. Pe prima pagină este aplicată o ștampilă cu inscripția «DONAT», dar nu se deslușește de către cine, fiind ștearsă de vreme.

Volumul I a fost scanat și plasat în Biblioteca digitală a BM „B.P. Hasdeu”, pentru a putea fi citit de către cei Interesați, cercetători, istorici, profesori, studenți, elevi.

În spațiul virtual găsim manuscrisul acestei opere și aici vezi:

http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/13255

Chiar dacă ediția din 1844 de la Buda cuprinde fragmente din operă, lucrarea este considerată o raritate bibliografică, integral fiind tipărită abea în 1853-1854 în 3 volume, care au fost reeditate ulterior.

Nici timpurile și nici vremurile n-au putut șterge semnificațiile unei vieți și ale unei opere.

Această operă este un monument de informație documentară prin aducerea la lumina zilei a numeroase documente, ferite special de ochii lumii în arhivele Vaticanului, ale Vienei sau Budei. Spre regret, prima ediție completă, în trei volume, scrisă cu litere chirilice, a apărut mult prea târziu după moartea autorului, în 1853-1854, la Iași și autorul nu a putut influența structurarea ediției după bunul său plac.

Gheorghe Șincai a cercetat cu pasiune istoria românilor, aducând documente pentru a demonstra un adevăr, care să certifice identitatea nostră – originea română și latinitatea limbii române. „Hronica românilor şi a mai multor neamuri…” este o operă de pionerat, prima istorie a românilor care cuprinde anul 86 după Hristos până la 1739. Mihail Kogălniceanu scria în Dacia literară «Hronica lui Șincai este un lucru atât de prețios, încât cuvintele îmi lipsesc spre a-mi arăta mirarea. Mii de documente necunoscute, rare, se află adunate și nu stau la îndoială de a zice că până Hronica aceasta nu va fi publicată, românii nu vor avea istorie».

După ani și ani de trudă prin bibliotecile și depozitele prăfuite ale Europei, gândurile lui Șincai, așternute personal cu penița pe hârtie, dau naștere unei adevărate capodopere – Hronica românilor și a mai multor neamuri. Cu migală a copiat toate informațiile pe care le-a putut culege din vechi manuscrise, din istorii, condice, cărți de călătorii, geografii etc., referitoare la poporul român și la locurile în care acest neam trăiește. El a notat aproape tot ce a găsit, oferind poporului român o istorie adevărată.

Ca cititorul să cunoască în ce condiții de neimaginat de grele a muncit 40 de ani autorul, aducem câteva crâmpee din încercările neobosite de tipărire a operei sale.

La început Șincai a avut o altă denumire a operei, la începutul sec. XIX-lea – Chronicon Daco-Romanorum sive Valachrum. Astfel, în 1811 solicita episcopului Vulcan să numească pe cineva pentru revizuirea ei. Terminându-și opera se gândea la publicarea ei. Primele încercări de tipărire îi aparțin. Se adresează tipografiei din Buda. A primit răspunsul negativ, invocând că sunt ocupați cu publicarea de manuale școlare, dar și despre costurile tipografiei. Șincai a reușit, totuși, să tipărească doar un mic fragment din vasta sa operă ca un supliment la Calendarul de la Buda, deoarece în 1809 este nevoit să părăsească orașul.

Susținut, în 1811, de episcopul Samuil Vulcan, reușește să pună la punct, spre tipărire, ediția în limba latină a Hronicii. Dar mai întâi versiunea a fost trimisă censorului de la Oradea, ca la data de 6 mai 1812 să primească aprobarea de tipărire pentru Ungaria. Oradea nu dispunea de o tipografie la acea vreme și el s-a adresat tipografului de la Sibiu, Petru Barth, care însă nu putea tipări nimic fără acordul cenzurii transilvănene. Atunci, după un an, el se adresează în scris guvernului transilvănean, anexând cererii sale manuscrisul Chronicon Daco-Romanorum sive Valachrum, specificând că această lucrare i-a luat patruzeci de ani de trudă asiduă, că a scris-o în două limbi – română și latină – și având totodată și aprobarea ca lucrarea să fie publicată în Transilvania. Personal i-a înmânat episcopului Iosif Martoni un exemplar latinesc al Hronicii spre examinare, iar textul românesc, în trei volume, îl trimetea direct guvernatorului. Din păcate, guvernul nu era foarte interesat și numai după doi ani se hotărăște să-i dea lui Șincai un răspuns, catalogând lucrarea ca una «bună de foc, autorul de spânzurătoare» și că în aceste condiții Comisia va dispune interzicerea tipăririi și drept urmare se va interzice tipărirea la Oradea.

Cu toate cele întâmplate, în 1811, Șincai a publicat lucrarea istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată amplu: „Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese”.

Nesatisfăcut de această hotărâre, își cere lucrarea înapoi, dar primește un răspuns, o lună mai târziu, precum că guvernul o consideră pasibilă de confiscare și deci nu i se poate înapoia. În scrisoare se mai spunea «Lucrarea amintită, constând în trei volume în manuscris redactată în limba română, a fost dispusă la arhivă pentru a se păstra sub sechestru».

Potrivit dorinței testamentare, exprimate încă în 1808, când era bântuit de nesiguranța în viitor, Șincai lasă manuscrisele sale lui Samuil Vulcan, «cu condiția ca dieceza să continue lucrarea». Terminând-o, el însuși, tot aici, face o copie cu care umblă în desagă prin Transilvania, căutând editor și avizul cenzurii, cel de la Oradea fiindu-i contestat la Alba-Iulia și Cluj (Nicolae Iorga, op.cit., p.180).Din acești ani se știu puține date despre el. A cincea venire la Oradea și ultima, are loc în 1812. A sosit pe jos, cu toiagul în mână și desagii în spinare, plin de mâhnire: „Samuile, să mă primești iar în curte-ți, nu pre nimicu, dar voiu să-ți fac o copie din Cronica pentru că mă vei ține”. A stat un timp, făcând parțial copia și a plecat, pierzându-i-se urma. S-a știut de moartea sa abia în 1866, din gazeta Concordia  nr. 51 (514), unde se publica o matricolă ce-i atesta sfârșitul în 1816 la Sinea, în Slovacia, unde nu i s-a putut identifica mormântul din cauza bombardamentelor din 1945. Nici un român nu i-a văzut nicodată mormântul.

Această personalitate, având o minte exelentă și un spirit neliniștit, periculos pentru acele vremuri, a trecut peste toate doar din dragoste față de neamul său. Urmările nu se lăsau mult așteptate și a început să cedeze. La doi ani distanță, sufletul lui a fost răpus când abea împlinise 62 de ani.

Aducem aici integral spusele marelui logofăt Miron Costin:

Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea,

Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.

De toate fericii și daruri de la Dumnezeu voitoriu

Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova

Douăzeci de ani mai târziu, începând cu anul 1833, în Principate apar noi preocupări pentru tipărirea operei lui Șincai. De când a ieșit din pana nemuritorului opera a zăcut în două manuscrise, dintre care unul aparținea Episcopiei din Oradea Mare și se afla la profesorul A. Gavra din Arad, iar cel de al doilea a fost cumpărat de arhimandridul Gherman din Iași cu prilejul unei licitații la Viena. Acești doi posesori au făcut numeroase încercări de a scoate la lumină munca de zeci de ani a lui Șincai, însă manuscrisul din Oradea s-a putut tipări abia în 1838 la 22 ani după moartea autorului, iar manuscrisul din Iași cu mult mai târziu. O copie a fost deținută de Gherman Vida. Domnitorul Alexandru Grigore Ghica, plin de recunoștință față de comoara istorică a lui Șincai, a cumpărat manuscrisul aflat în posesia preotului P. Mărcuțiu la care acesta a lucrat 3 ani la rugămintea lui Petru Maior și care mai apoi a fost vândut bibliotecii din București (primul volum). Celelalte două volume, vor ajunge la profesorul Alexandru Gavra în 1842. A fost creată o comisie acreditată cu editarea operei formată din M. Kogălniceanu, vornicul Grigore Cuza, Alecu Donici, Atanasie Panu și Treboniu Laurean au reușit cu toate greutățile să tipărească primele două volume în 1853. Cel de-al treilea volum fiinsd tipărit în întregime în 1854. Au apărut și alte ediții, cea din 1868 la București, după copia variantei lui Vida. Este important de menționat că toate edițiile de până acum au avut la bază doar copii ale originalului. În 1967, au văzut lumina zilei, prin grija lui Florea Fugariu, seria de opere integrale aparținute lui Șincai.

Istoricul acelor timpuri Alexandru Papiu Ilarian care a alcătuit o listă a autorilor citați în Hronică din care rezultă că documentarea lui Gheorghe Șincai se bazează pe informațiile culese din 458 de lucrări, afirma că de când sunt românii, „atâțea nu s-au prenumerat la o carte și cu atâta sete”, ca la „renumitele opere ale lui Șincai e Klain,”  Hronica fiind un „op gigantic – cea dintâi istorie a toată românimea”.

Potrivit celei mai noi ipoteze, Hronica «divinului» istoric a fost sursa de inspirație a lui Andrei Mureșanu pentru poezia Un răsunet, cunoscută sub numele Deșteaptă-te române!, publicată în vara anului 1848 și considerate Marseilleza românilor, iar istoricul Hurmuzachi, după ce a studiat-o și a intervenit pentru tipărirea ei, o considera un «tezaur național».

Natalia Smirnov, Șef sector Carte veche și rară

Publicat în ARTICOLE | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

Povestea unei cărți rare: „LEGENDE sau BASMELE ROMÂNILOR adunare din gura poporului” de PETRE ISPIRESCU

LEGENDE sau BASMELE ROMÂNILOR adunare din gura poporului” de PETRE ISPIRESCU este o ediție comentată de prof. universitar, N. CARTOJAN, apărută acum 90 de ani, la Editura “SCRISUL ROMÂNESC“/ CRAIOVA, în anul 1932, în seria CLASICII ROMÂNI COMENTAȚI, alături de valoroșii: M. Kogâlniceanu, N. Bălcescu, V. Alecsandri, I. Slavici, I. Neculce, I.L. Caragiale ș.a..

    

Acest volum reproduce ediția din 1882, deoarece nici basmele lui PETRE ISPIRESCU, apărute mai târziu, n-au scăpat de înlocuiri și omisiuni de cuvinte și de fraze care întunecă cu totul sensul textului. În Nota Privitoare La Ediția De Față sunt aduse exemple, luate la întâmplare, din edițiile de după 1882, comparate cu textul autentic, câteva exemple:

În edițiile curenteTextul autentic al lui Ispirescu
Însă la dânsul este obiceiul ca toți supușii împărăției să-i slujească zece ani.Însă la dânsul este obiceiul ca toți supușii împărăției să-i trimeată câte un fiu ca să-i slujească zece ani.
  Fata împăratului…își luă niște haine curate dar fără podoabe și venind înaintea tatălui său, îi zise.  Fata împăratului…își luă niște haine curate nițele merinde și ceva bani de cheltuială, încălecă calul și venind înaintea tatălui său, îi zise.
Atunci toți fii de împărați se rugară de dânsa.Atunci toți fii de împărați alergară la dânsa.  

Cartea a fost adăpostită de vre-un cărturar din România iar apoi donată B.M. Hașdeu, în anul 2014.

Cândva, ediția a fost restaurată manual, cotorul fiind stabilizat cu scotch de culoare străvezie, pentru a ține intactă cartea. Legătura din carton. Coperta ornamentată în  maro roșietic, reprezentând două coloane arcuite, încadrate într-un chenar al copertei. Foile sunt îngălbenite de vreme. Cartea necesită a fi restaurată de specialiști în domeniu, iar apoi conservată, pentru alte generații. În acest context cartea a fost digitalizată, fiind accesibilă celor interesați. Foaia de titlu are imprimat semnul de recunoștință a tipografiei: O pană într-o călimară, urmat de primele litere ale denumirii editurii-SRC (vezi Foaia de titlu). Tabla de materii cuprinde: Introducere, Basmele și Ilustrațiuni: Portretul lui Petre Ispirescu; Coperta Țeranului Român în care s-au publicat cele dintâi basme populare românești din Principatele-Unite; Cel dintâiu basm publicat de ISPIRESCU: Tinerețe fără bătrânețe și vieață fără de moarte (în Țeranul Român); Primul basm publicat în Principatele-Unite: Român năzdrăvan, de Nicolae Filimon (în Țeranul Român).

  

Scrisoarea lui Vasile Alecsandri publicată în acest volum sub titlul: In Loc De Prefață, este cea mai frumoasă și sentimentală descriere a poveștilor poporale scrise de Petre Ispirescu: “Privind la volumul de povești poporale ce mi-ai trimis la țeară, îmi pare că mă aflu față cu o comoară, pe care aș fi pierdut-o de mult și am regăsit-o într-o zi de noroc“.

Considerăm necesară reproducerea integrală  a textulu, acesta fiind un exemplu elocvent de scriere a unei prefețe la o operă literară.

 ÎN LOC DE PREFAȚĂ¹ )

_________

                                                                                                                        Mircești, 1882.

                        Domnule Ispirescu,

            Privind la volumul de povești poporale ce mi-ai trimis la țeară, îmi pare că mă aflu față cu o comoară, pe care aș fi pierdut-o de mult și am regăsit-o într-o zi de noroc.

            Un geniu fermecător iese din cuprinsul lui și vine de mă ia pe aripile sale ca să mă transpoarte în timpul copilăriei mele și în lumea acea mult adimenitoare, locuită de zmei, de balauri, de pajuri, de cai năsdrăvani, de paseri măiestre, de strâmbă-lemne, de sfarmă-piatră, de feți-frumoși, de fete de împărați cu plete de aur, etc.; într-un cuvânt, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) în nopțile de iarnă, la gura sobei.

Drăgălașe povestiri, care îmi îngânau somnul cu visuri încântătoare și care au avut o fericită înrâurire asupra închipuirei mele de când sunt pe lume. Ele au contribuit a mă face poet!

În adevăr aceste fantastice roduri ale imaginației poporului român au un caracter de originalitate, care le ridică mai presus decât basmele altor neamuri, căci sunt și înavuțite de tradiții mitologice ale anticilor noștri străbuni, și viu colorate de razele soarelui oriental. Ele dar sunt de natură a naște mirarea și admirarea străinilor culți, care se ocupă cu studiul producerilor intelectuale ale semințiilor răsăritene.

A se interesa de aceste basme feerice, este un lucru natural; ale feri de nimicirea, la care ar fi expuse cu timpul, este o dorință patriotică; însă a ști de a le păstra naivitatea poetică a graiului povestitorilor dela șezători, este o operă din cele mai meritorii.

Acest merit l-ai avut d-ta, domnule Ispirescu, și eu te felicit cu toată sinciritatea unui adorator al poeziei poporului nostru, pentru modul iscusit cu care ai cules și ai publicatimportanta colecție ce ai întreprins cu multăosteneală și mari sacrificii.

Ai făcut un bun serviciu neamului românesc, adunând într-un șireag mulțime de pietre scumpe din averea națională, un șireag care nu mai este amenințat de a se pierde. Recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul d-tale volum trebuie să se afle în fiecare casă; căci în el generațiile noi vor învăța a cunoaște valoarea inteligenții și a naturii poporului român.

Cea mai scumpă recompensă pentru d-ta este de a-ți vedea numele legat de comoara poveștilor din țară și de a-ți putea zice cu fală că ai îndeplinit o sacră datorie către Patrie!

                                                            Al d-tale servitor și amic

                                                                        V. Alecsandri.

                                    _________

¹ În volumul lui Ispirescu, apărut în 1882, scrisoarea lui Alecsandri a apărut sub tutlul: În loc de prefață. Unele ediții, azi în circulație, au schimbat și acest titlu dat de Ispirescu.

    

În dorința de a fi utilă în cercuri cât mai largi, editorul a crezut necesar să dezvolte pentru elevii de curs superior cât și pentru tineretul universitar, Introducerea privitoare la basm. De rând cu alte teorii, este prezentată și cea a lui B.P. Hașdeu privind geneza basmului. Hașdeu care considera geneza basmului în vis, explica astfel rostul formulelor inițiale și finale: „Formula finală ca și cea inițială, pe ambele cât de scurte, închipuiesc ambele o particularitate stereotipică a acestui gen de literatură poporană, corespunzând cu cele două capete ale visului: adormire și deșteptare. Tocmai de aceea formula cea inițială consistă adesea dintr-o grămădire de imagini separate, analoage cu confuziunea de idei prin care se caracterizează începutul adormirii; iar formula cea finală se deosebește printr-un ton de neîncredere, de îndoială, de nesiguranță, cu totul străin întregului cuprins al basmului. Deșteptându-se din vis, omul se simte de odată în realitatea veghiării, care-l face să nu mai fie pe deplin sigur de realitatea somnului; tot ața isprăvind basmul, pe care-l povestise cu cea mai vie credință în cele spuse, omul tocmai atunci vede că lumea în care petrecuse nu se prea potrivește cu lumea la care se deșteaptă și transițiunea dela o stare la cealaltă se manifestă printr-o glumă, printr-o păcăleală…”.

 Rostul formulelor inițiale și finale, capătă azi un alt aspect, scria la acea vreme Ispirescu, aducând următorul exemplu, așezând basmul în cadrul lui natural – șezătoarea:  ”La țară când începe să se aștearnă vremea rea, țăranii pentru a se ajuta la nevoile lor și a-și alunga urâtul se adună cu toții la un loc: tineri, bătrâni și copii. Acolo într-o atmosferă de glume și de voie bună, tinerii și copiii desfac boabele de porumb de pe coceni; femeile torc. Când copiii încep să dea semne de neastâmpăr ori de oboseală, începe basmul. Gluma inițială e menită să dea semnalul de începere și să trezească interesul pentru cuprinsul miraculos al basmului; gluma finală readuce imaginația fermecată a copiilor din țara fantasticului în mediul real al șezătoarea și al clăcii”.

Mai târziu, în anul 1900, în una din lucrările sale „Sensul visului”, Prof., dr. Sigmund Freud pune într-o legătură basmul ca și întreaga creație artistică și literară cu funcțiunile vitale ale vieții sufletești ale subconștientului și ale vieții organice. Urmând calea deschisă de alți psihologi și cercetători de mituri, pune în valoare cu tot aparatul științific de atunci – importanța visului în crearea miturilor și a basmelor.

Pe lângă teoriile privind plăsmuirea basmelor din toate timpurile, de pretutindeni, în carte sunt reproduse basmele în varianta lor  autentică. Astfel s-a păstrat limba plină de vigoare a basmelor lui Petre Ispirescu care are în structura ei fonetică, morfologică și sintactică nuanțe arhaice și populare, actualizând doar ortografia: lighioane – animale sălbatice și neplăcute; scorpiianimal fantastic în chip de femeie, cu mai multe capete; să nu mă zăticnești – să nu mă împiedici; să le cătrăneștisă le ungi cu catran (cu smoală), etc.

Volumul a fost tipărit când Academia Română a simplificat ortografia.

Operele care au stat la îndemâna autorilor sunt prezentate într-o BIBLIOGRAFIE, care înșiră studii asupra basmelor românești, făcute atât de autori români în frunte cu B.P. Hașdeu cât și străini. Bibliografia cuprinde opera lui Petre Ispirescu, publicată  în acea perioadă (1873-1886).

Cel dintâi basm publicat de Petre Ispirescu: Tinerețe fără bătrânețe și vieață fără de moarte în “Țeranul Român“ datează cu  ianuarie 1862, după care au urmat un șir de alte  basme. Cele 33 de basme au fost tipărite într-o operă nemuritoare intitulată “Basmele Românilor“.

Cartea cuprinde 14 basme, în varianta lor autentică, însoțite de o notă, care indică de cine a fost povestită autorului. Spre exemplu, sursa de inspirație pentru „Zâna Munților“: „Acest basm l-am auzit de la o calfă de bărbier, în copilăria mea. Publicat pentru prima oară în Legende sau Basmele Românilor, partea I, 1872“. Pentru a înlesni copiilor înțelegerea mai ușoară a textului, a fost actualizată ortografia și la începutul fiecărui basm este adus succint motivul basmului. Fiecare pagină din volum cuprinde lămuriri ale cuvintelor rare, expresiunilor figurate precum și explicarea cuvintelor arhaice și a celor dialectate, precum și observații asupra poveștii.  

Un deosebit interes prezintă articolul unuia din marii săi contemporani, Barbu Delavrancea despre Petre Ispirescu, numindu-l împărat al basmelor.  Cel din urmă basm a fost scris pentru “Revista Nouă“ („Revista Nouă“, a apărut în anii 1887-1895, sub direcția lui B.P. Hașdeu), care a coincis cu sfârșitul blândului Ispirescu, la numai 57 de ani, în anul 1887. Numai cel din urmă basm al său sfârșește cu “…Să trăiască și cel care a spus“, „Bietul Ispirescu, trei zile după ce ne-a citit acestă frază, și-a dat obștescul sfârșit“ (Barbu Delabrancea).

REVISTA NOUA -DE B.P. HASDEU –  DE ANUL V NR. 1-2 1889

Ispirescu a scris mult și bine, dar opera lui nepieritoare este desigur intitulată ”Basmele Românilor”. Când citești acest volum și-l recitești, și iar îl citești, ți se pare că asculți un popor întreg. În ”Basmele Românilor” este grămădită întreaga psihologie a poporului nostru. În această sfântă carte poți studia fără să te înțeli: limba poporului nostru dumicată în cuvinte; limba poporului nostru ca alcătuire de frază; poporul nostru ca putere de invenție poetică; înțelepciunea și vorbele poporului nostru; religia poporului nostru pe jumătate păgânească, pe jumătate creștinească; obiceiurile trecute ale poporului nostru; prejudiciile, multe din ele uitate; măestria atotputernică și vrăjită a feluritelor animale, et., etc.

Acest împărat al basmelor s-a stins lăsând vii și nepieritoare, de pe urma sa, un popor întreg de zmei, de smeoaice, de împărați și împărătese, de Muma pădurii, de baluri, de păsări măiastre, de voinici, de zâne, de Feți-frumoși și Cosânzene.

Cine poate fi mai neîntrecut în împărăția sa decât acest împărat povestitor?

                                                                                                Barbu Delavrancea

N. Smirnov, șef sector Carte veche și rară, Biblioteca Centrală

Publicat în ARTICOLE, CĂRȚI VECHI ȘI RARE | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Profesorul Ion Mărgineanu la Clubul Istoricilor(ianuarie)

La 21 ianuarie 2022, ora 16.00, Sala Mare cu Coloane a Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu” a avut loc ședința Clubului Istoricilor pentru luna ianuarie 2022. Subiectul ședinței: Domnul Ion Mărgineanu și „Traseul Centenarului Marii Uniri 1918-2018”. Prezentare de carte.

A fost prezent autorul cărților Ion Mărgineanu, profesorul universitar, dr.hab. Anatol Petrencu, scriitoarea și publicista Mihaela Perciun, ziaristul și scriitorul Gheorghe Mârzenco, scriitoarea Eugenia Bulat, preotul Viorel Cojocaru, scriitorul și publicistul Grigore Grigorescu, cineastul Virgil Mărgineanu și scriitoarea Leontina Vatamanu-Mărgineanu etc.

Organizator și moderator: Alexandru Moraru. Președintele Clubului Istoricilor

Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu

Apogeul Ascensiunii Naționale a tuturor românilor

                                                                                      

      

La 1 decembrie 2021 în Sala cu Coloane a Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu” a avut loc ședința Clubului Istoricilor cu genericul„Apogeul ascențiunii naționale a tuturor românilor

Organizator, moderator: Alexandru Moraru, președintele Clubului Istoricilor, șef serviciu Colecții Carte Veche și Rară” a Bibliotecii Centrale. În sală, amenajată festiv, în afara membrilor Clubului Istoricilor, s-au adunat o mulțime de personalități bine cunoscute în Republica Modova, simpatizanți și dornici de istorie adevărată. Chiar în fața publicului, colegii de la instituția noastră au amenajat o expoziție minunată de carte la subiectul sărbătorii naționale a românilor, fapt pentru care le mulțumim prin intermediul acestui articol.

Moderatorul mai întâi i-a oferit cuvânt, pentru un mesaj de salut doamnei Mariana Harjevschi, directorul general a Bibliotecii Municipale„B.P.Hasdeu”. Distinsa Doamnă a felicitat Clubul Istoricilor cu evenimentul organizat și sărbătoarea națională a românilor, dorindu-le sănătate, fericire și inspirație.

În continuare, cu un mesaj dedicat evenimentului și despre volumul„Armata Română sub lupa imperiului rus, 1912” editat de Alexandru Moraru și Alexandru Ganenco a vorbit profesorul universitar, dr.hab.Anatol Petrencu, Președinte de Onoare a Clubului Istoricilor.

Apoi a urmat prezentarea cărții „Armata Română..” la care a vorbit editorul și traducătorul Alexandru Ganenco, col(r), publicist. Despre importanța evenimentului 1 decembrie 1918 a vorbit dr. Ion Negrei, specialist în perioada respectivă, autor a mai multe volume de carte la subiectul propus.

În continuare moderatorul Alexandru Moraru i-a oferit microfonul autorului volumul„Povara grea a reîntregirii nu se lasă moștenire” Iurie Chirinciuc. Tot despre această carte au mai vorbit preotul Sergiu Aga, ziaristul și scriitorul Gheorghe Mârzenco și scriitorul Grigore Grigorescu. Este de menționat, că la eveniment au asistat și luat cuvânt doamna Marcela Mardare, directorul Editurii„Pontos”, la care a apărut cartea semnată de Iurie Chirinciuc, ex-primarul general al municipiului Chișinău domnul Dorin Chirtoacă și președintele Partidului Liberal domnul Mihai Ghimpu.

În cele din urmă moderatorul i-a oferit cuvânt domnului Valeriu Mocanu, președintele Academiei Națiunii Române, care a oferit câteva diplome de excelență câtorva personalități, pentru contribuția importantă a acestora la procesul de unificare a tuturor românilor.

În continuare urmăriți câteva imagini de la acest eveniment solemn.

      Alexandru MORARU, șef serviciu Biblioteca Centrală

Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu

Cuvânt despre conferințele științifice din 2016-2020 dedicate părintelui spiritual al BM„B.P.Hasdeu”(organizator și moderator Alexandru Moraru)

Publicat în ARTICOLE | Lasă un comentariu